De ce tunsorile de păr ne ajută să ne simțim reînnoite și să ne exprimăm

Sunt sigur că toată lumea are probabil părerea sa despre tunsoarea despărțirii, a. k. A. când o relație se termină și simți nevoia de a face o schimbare dramatică în tunsul tău, culoarea sau stilul tău. Este o formă inofensivă de comportament nesăbuit? Un strigăt disperat de atenție? O afirmare a libertății și celebrarea unei noi vieți? Un fenomen care nu este explicabil? Să vorbim despre asta.

Bănuiesc că unii oameni ar putea privi tunsoarea despărțirii ca pe un strigăt disperat de atenție. O pledoarie pentru „a mă observa” fără a fi nevoie să intru în durerea reală care stă la baza acțiunii. Cred că problema cu această perspectivă este că dezvăluie sentimentul omniprezent de rușine pe care ni-l provocăm unii pe alții și pe noi înșine.

Rușinea este un produs secundar al traumei

Sunt un antrenor de viață informat pentru supraviețuitor, transformat în traumatism. Cercetez, gândesc, scriu și / sau îi învăț pe oameni despre traume în fiecare zi și o fac zilnic în ultimii ani. Menționez acest lucru pentru a vă oferi un anumit context în ceea ce privește perspectiva mea asupra tunsoare de rupere.

O mare parte din călătoria mea de recuperare după abuz a fost despre învățarea recunoașterii și combaterii rușinii. Rușinea este diferită de vinovăție. Vina spune: „Am făcut ceva rău”, în timp ce rușinea spune „Sunt rău”. Alte moduri în care rușinea poate fi exprimată sunt prin judecată, critică, perfecționism și vina. Cu siguranță, le facem rușine celorlalți, dar, pe parcursul recuperării traumei mele, mi-am dat seama cât de des a noastră comportamentele dăunătoare sau gândurile față de ceilalți sunt indicii directe ale rușinii față de care ne simțim noi insine. Dacă rușinea noastră ne-a fost dată de un agresor sau de un opresor sau dacă a fost dezvoltată ca un mod dureros de a da sens maltratarea, rușinea nevindecată care rulează spectacolul poate duce la multă proiecție asupra celorlalți, ceea ce mă duce la despărțire tunsoare.

Cum rușinea devine judecată

Când suntem în regulă cu cine suntem și suntem capabili să ne vedem lumea interioară cu compasiune, curiozitate și blândețe, suntem mult mai predispuși să ne uităm la alți oameni în același mod. Cu siguranță, putem să nu fim de acord cu comportamentul oamenilor, chiar și până la punctul de luptă sau rezistență atunci când este necesar. Este esențial să îi trageți pe oameni la răspundere pentru comportamentul lor dăunător și a fi lipsiți de rușine nu înseamnă să nu fiți niciodată afectați de alte persoane. Cu toate acestea, cred că judecata care poate înconjura ceva la fel de inofensiv ca o tunsoare de rupere este o problemă de rușine.

Iată ce se întâmplă: dacă judecăm pe cineva pentru că a făcut o schimbare dramatică a aspectului său după ce a trecut prin ceva cu adevărat dureros deoarece credem că este un strigăt de atenție, probabil că avem un fel de convingere principală că nevoia de atenție este ceva de rușine de. Uch. Având o perspectivă informată despre traume, există o mulțime de motive pentru care s-ar putea avea această credință. Poate că ai fost crescut să crezi că nevoia de atenție, îngrijire și sprijin din partea celorlalți a fost un semn de slăbiciune. Poate că de fiecare dată când ați căutat ajutor, ați fost ignorat, ocolit sau concediat. Poate că de fiecare dată când ai arătat un indiciu de vulnerabilitate, a fost folosit împotriva ta. Toate aceste circumstanțe ar putea avea ca rezultat cu ușurință ca cineva să creadă că nevoia lor umană - complet normală - de atenție este ceva de care trebuie rușinat, ignorat sau reprimat. Din păcate, nevoile și sentimentele incomode de care încercăm să scăpăm nu „merg” nicăieri. Pur și simplu sunt îngropați mai adânc în interior. Când se întâmplă acest lucru, poate deveni mai ușor să-i judeci pe ceilalți pentru modalitățile prin care ajută la ajutor, se fac vulnerabili sau par să caute atenție.

Când Judecata se simte bine

Sa fim cinstiti. Oricât de greu ar fi să recunoaștem, se poate simți foarte bine să-i judecăm pe alții. Când te lupți cu propria ta valoare și rușinezi demonii, judecarea sau rușinarea altora poate fi o modalitate de a recâștiga o anumită cantitate de putere. S-ar putea să ne spunem că nu ne vom comporta niciodată așa, prin urmare, avem un picior peste acea persoană. Suntem mai puternici. Suntem mai independenți. Suntem mai puțin slabi. Orice ar fi, neprihănirea de sine nu este o soluție la un sentiment central al rușinii. Proiectarea durerii noastre interioare prin judecarea celorlalți ar putea fi o reacție de genunchi pentru a simți un sentiment mai mare de control asupra propriilor noastre vieți, dar această senzație se estompează rapid. Cu rușine nevindecată, revenim întotdeauna de unde am început: nu suntem OK cu cine suntem și încercăm cu nerăbdare să scăpăm de durerea omniprezentă care se află chiar dedesubt.

Acceptarea noastră și a altora

Deci, acest articol despre tunsoarea de rupere are într-adevăr totul de-a face cu modul în care starea noastră interioară poate fi reflectată în viziunea noastră asupra lumii. Vindecarea rușinii este dificilă și respingerea cuvintelor pe care ni le spune rușinea nu este o sarcină mică. Dar cred cu tărie că, atunci când suntem capabili să facem munca interioară, este nevoie să ne oprim din a face rușinea să fie singura noastră sursă de îndrumare aruncând otravă în mintea noastră, cu atât mai mult nu vom mai simți că trebuie să-i judecăm pe alții pentru felul în care procesează lucruri, cum ar fi despărțiri. Ne amintim că toată lumea are nevoie de atenție, chiar și noi. Putem sărbători felul în care alții aleg să se exprime inofensiv, în loc să căutăm înălțimea pe care ne-o acordă momentan neprihănirea de sine.

Când vine vorba de ea, o tunsoare de rupere ar putea fi o modalitate de a atrage atenția pozitivă asupra noastră într-o perioadă dificilă de timp. Ar putea fi o formă de abilitare radicală și un ritual mândru de renaștere. S-ar putea semnala sfârșitul a ceva și începutul a ceva chiar mai bun. Ar putea fi doar un lucru distractiv și impulsiv de făcut. Ce este frumos este că, atunci când devenim mai buni și curioși față de propriile noastre gânduri, comportamente și credințe, nu trebuie să analizăm, să judecăm sau să presupunem că știm totul despre ceilalți. În schimb, ne putem întoarce către noi înșine și către cei din jur cu un aer de curiozitate, făcând viața mai puțin competitivă și mai mult de o călătorie fascinantă mergem cu toții împreună - cu toate durerile, sărbătorile și coafurile dramatice de-a lungul cale.

Pentru mai multe despre vindecarea traumei, respingerea rușinii, dezvoltarea valorii de sine și crearea de relații de susținere, nu ezitați să mă urmați pe Instagram @Blooming_Forward. Etichetează-mă în selfie-urile tăiate de păr; Sunt aici să vă sărbătoresc făcându-vă TINE.

Imagine prezentată prin Instagram